Vad la 0tv ca au dat ca premii trei apartamente. Si ma vad pe mine, uitandu-ma la ei, cu o umbra de invidie pe fata. Ma uit la mine mai bine si ma cert. De ce sa fiu invidioasa pe un apartament? Atat de jos am ajuns (eu si noi) incat sa punem atata pret pe 2 camere amarate? Un loc din spatiu, care costa atat de mult, atatea zeci si sute de ore de munca, atatia ani. Doamne, cat de mult urasc religia asta a banilor, a carei adepta sunt fara sa imi dau seama. Pana si pe oamenii care detin cativa metri cubi de spatiu ii privim altfel, mai cu respect. Sa-mi fie rusine ca stau si ma uit la televiziunea zero si salivez la fericirea castigatorilor.
Trist e ca daca v-as da cate un apartament la fiecare, sa aveti pe saturate... sunt sigura ca ati gasi altceva pe care sa puneti un pret atat de absurd. Daca v-as da cate o masina, cate un cont in banca plin, cate o gradina cu piscina... tot ati gasi ceva-ul care sa va faca mai "egali" decat ceilalti. Aveti nevoie cu totii sa munciti toata viata ca sa aveti un loc al vostru, uitand ca nu mai aveti ce face cu el cand muriti. Si va dati seama apoi ca toata viata v-ati facut din el un scop, v-ati trezit dimineata devreme ca sa munciti pentru el.
O sa ma duc in munti sa-mi fac o casuta intre copaci. Larga cat un apartament, egala ca spatiu cu 2 camere din cutiile voastre de chibrituri. O sa fug de voi si de dumnezeii vostri verzi din plastic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cine are o parere, mana sus.