In fericita zi de 14 august, la ora 8.29 de minute, trenul spre Timisoara fluiera bucuros ca are onoarea sa ma care in spinare pentru doua ore si jumatate. Eu fluieram de bucurie ca am in fata o zi in care pot sa ma plimb, sa mananc bunatati, sa trag in piept aer curat de munte. Langa mine, o sticla de apa plata la 0.5 fluiera catre mine... Era o apa Dorna care ma felicita pentru alegerea locatiei (am plecat inspre Vatra Dornei), povestindu-mi ce frumos e pe la ea pe acasa. Asa frumos a povestit, ca mi s-a facut sete... va zic drept! Asa ca am luat-o pe prietena mea, sticla, si am varat-o in geanta, impreuna cu doua reviste pentru muieri (din alea in care se fac teste ca sa iti spuna ce fel de om esti, pentru ca in mod sigur nu-ti pot da seama singur din cauza de imbecilitate). Altceva n-am gasit sa fie si nu prea scump, si cu suficient material de citit.
Pe tren, niste neni si niste tanti care s-au apucat de vorbit despre Dumnezeu si despre ce-i bine de facut in viata. Un nene ardelean a spus un adevar foarte savuros : "Stiti de ce femeile si oile n-or sa se inteleaga niciodata? Pentru ca oile zic catre om BEEE, iara femeile ii zic tata ziua NU BEEE, NU MAI BEEE !! " Acelasi nene a zis ca statiunea lui preferata e una de pe langa orasul lui... si ca se cheama E&B. Adica E si BEEE !!
Am ajuns intr-un final in gara din Vatra Dornei si am coborat. Pacat ca n-am coborat la gara care trebuia, ca de unde sa stiu ca sunt doua gari intr-un orasel asa mic? Au venit gazdele mele dupa mine si m-au dus pe calea cea dreapta. Am intrat intr-o cofetarie frumoaaasa si maaare, de unde mi-am ales cu greu o prajitura. Asa alegeri grele... mai zic si eu!!
Cel mai frumos si mai relaxant a fost cand am urcat un delusor, printre case si gradini, fanete si pajisti, paraiase si copaci. Pana sa ajungem la partea cu urcatul, insa, am avut de trecut pe un pod din alea din sfoara si lemne. Cat un purice mi-o stat inima pana m-am vazut in siguranta pe partea cealalta. Da' si cand m-am intooors... vai de mine, nu va doresc sa va poarte pasii pe asemenea poduri. Dealurile si muntii impaduriti mi-au alungat orice urma de oboseala sau stres sau grija ce o aveam; de fapt, pentru munte m-am si dus acolo. Tineam eu minte bine ca are efect bun asupra mea. Si aerul acela curat ma ungea pe suflet. Mi-e dor deja, acum cand scriu, de senzatia aerului bun de munte savurat de parca acum-acum se termina.
Ce am gasit dragut a fost un cos de baschet facut dintr-un cadru ruginit de roata de bicicleta si niste leaturi.
Iara mi-o placut in Dorna ca au doua gari, da' numai o sala de internet, ceapa mamii ei. Si pana o gasesti, umpli frigiderul de carne celui care s-a gandit sa mai inventeze si internetu' asta. Da' ce o fost ciudat la sala de net din Dorna e ca dupa o durata de 7 minute de folosire a calculatorului, doamna responsabila a spus ... "nu aveti nimic de platit". M-am asteptat sa inceapa cineva sa rada si sa ne ceara banii, dar nu.
Fain. Chiar ma gandeam cand ai de gand sa ne povestesti si noua din concediu.
RăspundețiȘtergerepe drumuri de munte ? super peisajul, cred.fie si pentru o singura zi, merita sa iesi din jegul asta de Bucuresti
RăspundețiȘtergere